Viata mea intr`O pOvesteee!!:d

Pentru inceput... lucruri...poate ...putin banale pentru voi..:)

Ma numesc Cristinaa..:) am  venit pe acest pamant ..in acesta lume .. plina de surprize ...dar si de  suferinta...acum  16 ani ...pe data de 23 iunie 1995 ..:)

Am avut o copilarie ... frumoasa...pana cand au inceput sa apara problemele...pana cand am inceput  sa simt gustul lor ....la varsta d  13 ani ...am pierdut o presoana foarte draga mine...ce-a mai draga mie ... Tata...:( in primele 2 zile ..cand el nu mai era printre noi ... din cauza socului nu mi-am putut da seama de ceea ce se intampla .... pur si simplu eram mereu cu zambetul pe buzee...:(.dar cand am ajuns in ziua in care  am putut  judeca ....am simtit ca lumea se naruie peste mine..orice putere m-a lasat... nu mai pute-am rezisita ..umbla pe picioarele mele.... Odata cu trecerea timpului am inceput tot mai mult sa ii simt lipsa ... pe zi ce trecea tot mai mult..:-s

La varsta d 15 ani..am avut si eu “curajul” sa imi fac un prieten... :) incurajata de rasetele surorilor mele ...care imi ziceau mereu “tu esti pocaita” din cauza ca nu avusem prieten....:) in finee...

Am intalnit un baiat 8->[ nu dau nume se va simti daca va citi] ..pff...la inceput poavesteam ...in fiecare zi...:) la telefon..la net...;;) apoi...a urmat ceva mai mult decat o prietenie..:) o relatiee...:) cu timpu s-a nascut o iubire intre noi...sau cel putin eu asa crede-am...in fine...am ajuns sa tin la el .... cum s-ar zice ... ca la ochii mei din cap...:) simteam un sentiment ciudat .... ma cuprinde-au fiori atunci cand ma gande-am la el..sau vb ...:) chiar daca nu il aveam in fata.... simte-am acel sentiment....:) acel fior....:) Mi se parea ca nu mai trece timpu...orele mi se pareau o vejnicie cand nu vorbeam cu el...sau cand stiam ca trebe sa ma vad cu el...defapt ..nu prea stiam ....:) k mereu ma lua prin surprindere ..:)>:D<  dar simteam eu ceva cand era el aproape de minee.>:D< cand sosea momentu in care sa ma vad cu el  :”>...eram ce-a mai fericita persoana  cand eram cu el... nimic si nimeni nu reuse-a sa ma intristeze ...mereu eram cu zambetu` pe buzee...simte-am ca toata lumea e a mea...dar ...aceasta bucuriee...nu a durat mult..:-s dupa  2 luni... ne-am certat..:-< . Atunci ..am simtit pentru a 2-a oara ca imi pierd puterea .. ca ma pired pe minee... Plangeam toata ziua ... adormeam plangand...ma trezea-am plangand ... toata ziua gandu imi era doar la el...pentru prima data ...am fost dezamagita... am simtit cum e sa fi tradat... am simtit ce inseamna sa plang ...sa sufar dupa cineva care imi era atat de drag...care era lumina ochiilor mei .... dupa cel care m-a invatat sa iubesc ...:(...

Dar cu trecerea timpuilui....ranile provocate de aceasta “iubire”au inceput sa se vindece...dar nu in totalitatee...

Cand am intrat in liceu...am intalnit un baiat..:) la inceput ..mi-a placut… avea ochii albastrii;;) [slabiciunea mea] …. Era in clasa cu o prietena si fost colega… la inceput..am cerut id-u lui…:) am vorbit...una alta… am anjuns sa avem o relatie…:) dar...nu era Ok..pentru ca eu il aveam in gand pe cel care m-a invatat sa iubesc  ...nu a durat mult aceasta relatie...;;) Dar au uramt alte dezamagiri... M-am certat cu fetele Ralu . Anna si Ale... cele-mai bune prietene...mda...ne-am certat dintr-o prostie....:) au urmat luni in care nu am vorbit...dar ...intre timp...am intalnit o alta persoana deosebita..care mi-a schimbat viata....m-am schimbat pe mine... o persoana in care am ajuns sa cred cel mai mult...:) o persoana la care ii zice-am oricee....era din scoala ...avea aprope 19 ani..:) era si este o persoana extraordinara ....:) intre timp m-am imapcat si cu fetele...dar ...am ajuns sa tin la acest baiat ...la aceasta persoana ...mai mult decat la un prieten ..:) am inceput sa am un sentiment mai deosebit pentru el...:) au fost zile in care aveamm certuri in familie...in care simteam ca nu mai suport atatea certuri ...atate-a tipete...atatea dezamagiri...:) dar el ...fiind un prieten bun..imi zicea “tercem peste toate” ca si cum el era in situatia mea...:) au fost zile in care l-am dezamagit eu ... :) ....dar asta a fost...:) au fost si zile frumoase...dar si zile urate...mereu se intampla asa...dar nu regret nimic....

Dar cand a sosit clipa ce-a grea..in care nu am mai vb ..si am inceput sa ne certam ...:| am fost din nou dezamagita..ma simte-am din nou singura... nu mai aveam cu cn sa vorbesc .... simte-am ca toti m-au dat la o parte..ca am pierdut tot.... pentru ca nu mai vb el cu mn...simte-am ca am pierdut tot...cand am pierdut doar o personaa....incercam in fiecare zi ... sa vb ...sa vad cce se intampla...de ce s-a indepartat asa de mult...de ce nu ma mai ascultaa...:-s ce s-a intamplat cu el..Vroiam sa fie totu` cum era la inceput..sau cel putsin ...cum era cu putsin timp in urma,....dar nu mai pute-am face nimic...:| Trece-am prin scoala unu pe langa celalalt ca si cand nu ne-am fi cunoscut...nu ne salutam ...!! Ma simte-am ca un rahat...iar intr-un moment de slabicune...am facut un gest ..care m-a facut sa-l pierd de tot ..:| Prin acest gest...l-am pierdut pe el...si am dezamagit alte persoane care aveau incredere in mine...Persoane care dupa ce mi-am revenit mi-au explicat ..de ce am pierdut unele persoane in urma gestului meu....:) Persoane care mi-au explicat cat de mult tin ele la mine..si cat de socate au fost cand au auzit ce am putut face..:)

Dar acum sunt  Ok...ma simt bine...:) am realizat multe..:) cu ajutorul unor persoane …am sa reusesc sa ma schimb..sa fiu o alta fata …sa fiu fata de care tata ar fi madru ..:)  Sa fiu acea fata care poate trece peste orice...Sa fiu acel caracter puternic ...Sa fiu acel baiat pe care tata si l-ar fi dorit..:)

Sa fiu ceea ce vreau sa fiu!! :) Sa`i fac pe alti sa isi de-a seama de ceea ce au pierdut! :) Sa le arat ca Cristina este o fata puternica ...si ca nimic nu o mai poate daramaaa!! Sa le arat celor din jur ca sunt ceea in care aveau  mereu incredere ca este o fata desteapta . puternica si capabila sa treca peste toate obstacolele vieti :)